Maria Diana Popescu, Agero
Premierul Ungariei, Viktor Orban trebuie tras de
urechi şi pus la colţ, pentru intervenţia brutală în viaţa politică a României.
Cu o zi înaintea referendumului, în prelegerea ţinută la Universitatea de Vară
de la Băile Tuşnad, i-a îndemnat pe etnicii maghiari să nu voteze.
Este inadmisibil ca într-o ţară membră a U. E., premierul altui stat, ale cărui
interese necurate faţă de România sînt cunoscute, să abuzeze de putere în mod
public, cu intenţia de a deraia opţiunea de vot a cetăţenilor maghiari. Boicotul
lui Orban poate fi numit, fără risc, „amestec în treburile interne ale altui
stat”. Chiar dacă sună uşor naţionalist, luarea unei atitudini ferme faţă de
încălcarea unui conţinut de drept internaţional este imperios necesară.
Închipuiţi-vă ce s-ar întîmpla dacă un oficial român ar merge la Budapesta în
ziua alegerilor şi s-ar adresa cetăţenilor Ungariei, cu intenţia de a influenţa
votul. Ar ieşi un scandal internaţional, iar oficialul român ar fi expulzat de
pe teritoriul Ungariei. Din păcate - şi nu e pentru
prima oară - reacţia Guvernului României este minoră. Boicotul n-a ţinut. Votul
împotriva preşedintelui a fost crîncen! Peste opt milioane de români au pus
ştampila pe „demitere”. După numătăroare voturilor de luni, ar fi minunat ca
dictatura să închidă ochii definitiv, fie-i ţărîna uşoară!, iar românii să-şi ia
ţara înapoi. Dar tare mi-e teamă că rămînem tot în ceaţă.
Să ne întoarcem la berbecii noştri cei de toate
zilele. Aproape fiecare român a învăţat pe de rost biografia activistului
capitalist autohton: însurat, plin de gargară, plictisit de viaţa
de cuplu sau divorţat, incult, membru cu statut deplin al unui clan
mafiot, cu ogoare, tractoare, masterate, ferme, puşti, pistoale, doctorate,
păduri, ambarcaţiuni de lux, conturi în bănci străine, domenii de vînătoare,
avar, posesiv, cu personalitatea bine definită de masca pe care o poartă la
circ, şi care i se potriveşte la fel ca o mănuşă pe mîna ce
lucrează la zombificarea economiei. Unii nici nu ştiu cine sînt, dar au ca ţel
ciolanul şi ca să ca să pună mîna pe el fac traseul de la un partid la altul,
din opoziţie la putere şi invers. Se fac prieteni şi cu dracu’, să treacă puntea
la furat. Ce justiţie, ce securitate socială, de unde protecţia statului
împotriva ameninţărilor vieţii? Sîntem în lumea a treia, pe plantaţia altora,
cobai şi mînă de lucru ieftină. Companiile străine îşi fac de cap, subţiind an
de an producţia internă. Managerii au fost numiţi în fruntea societăţilor
comerciale pentru a le falimenta, nu pentru a le face rentabile. Acest lucru se
întîmplă de 22 de ani, iar sindicatele, în loc să amendeze, au dat mîna
tovărăşeşte cu jefuitorii, pentru că altceva nu sînt nici ei. A pus cineva sub
lupă averile managerilor în urma falimentelor? După 1990 s-a furat fără ruşine
din bugetul ţării, s-a falimentat industria de bază, astfel ca firmele
politicienilor să acceseze importuri de miliarde de euro. Vom ajunge, dacă nu ne
trezim la timp, să importăm şi apa minerală. La fructe, legume şi
cereale sîntem deja importatori severi. Guvernul român ar trebui să ia exemplul
autorităţilor elene, care îşi protejează populaţia faţă de lăcomia fără
margini a băncilor private, iniţiind măsuri legislative privind
falimentul personal în cazul creditelor în derulare.
Autorităţile noastre au considerat că este mai
importantă protecţia băncilor de faliment, decît ajutorul pentru familiile
supraîndatorate, fără locuri de muncă, aruncate pe mîna cămătarilor, de pe lîngă
bănci. „Pentru popor nu sînt bani, dar se găsesc să ajute Ford, Renault,
Nokia şi cele peste 40 de bănci din România, care în iunie au primit de la
fratele Isărescu câteva miliarde de euro. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă
gândesc la faptul că acum suntem în U.E., iar madam cancelar pentru banii
romanilor ar fi dispusă să-l pupe pe Traian cel care a ocupat România şi se
poartă ca un ce zar, ce zar! Ca şi atunci când am salvat un imperiu aflat în
colaps cu bogăţiile noastre. Suntem o ţară ocupată, populaţia este înfometată, i
se ia accesul la educaţie şi cultură, alte popoare deţin datele despre starea
poporului român, ştiind astfel ce medicamente bune să ne dea ca să ne ajute să
dispărem mai iute. Mă simt străin în ţara cu care marinarul face ce vrea.” (Nicu
Dumitrescu). Am citat din mesajul unui cititor, căruia îi comunic că de la
toamnă, după parlamentare, s-ar putea să păşim în bunăstare şi civilizaţie.
Guvernul se va îngriji nu să plătim taxe ca în Europa, ci să fim plătiţi ca în
Europa. Fiecare român va consuma lapte şi miere din heleşteul propriu,
ba chiar, clasa politică, extaziată de propriile realizări, va deveni
brusc cointeresată de nivelul de trai al cetăţenilor şi va lucra legal cu
zerourile. Pînă una-alta, ocupăm un loc de frunte la capitolul fraude cu bani
europeni, în topul ţărilor care au deturnat cei mai mulţi bani în
2011, înregistrînd 225 de anchete în derulare. Sigur, nu poporul a
fraudat. Preamăriţii guvernanţi doar pentru acest lucru s-au făcut utili ţării.
Analiştii europeni afirmă că România şi Bulgaria pun la grea încercare viitorul
Europei. Probabil au vrut să spună că integrarea cu politicile fiscale draconice
au trimis cele două ţări la cazne pe scripetele capitalismului barbar. Atunci
cum să nu mă bucur şi eu că, „flacăra demagogică a democraţiei” a fost aruncată
într-un canal. Pînă vom putea vorbi despre redresare economică şi socială, hai
„să trăiţi bine” cu sintagma „creştere economică”, gogoriţă pentru
neiniţiaţii uşor de păcălit cu lozinci. „Creşterea economică”, trîmbiţată de
grămezile de activişti politici, este în realitate o creştere nejustificată a
consumului de bunuri din import, plătite cu bani electronici, fabricaţi din
tastatură, bunuri susţinute de un sistem de subvenţii ilogice şi discreţionare,
care încurajează, să zicem, consumul de carne de porc din Coreea, nu din
producţia internă.
Nu-i normal sa aibă de lucru firmele de
transporturi ale acoliţilor şi să-i lase în plata Domnului pe fermierii români?
Ei nu-şi permit să cumpere tiruri, iar porcii româneşti nu pot fi uşor finanţaţi
de băncile occidentale. În plus, porcii noştri nu consumă petrol, aşa că nu pot
fi forţaţi să fie dependenţi. Mai clar, „creştere
economică” e ca şi cum mi-aş tăia porcul din ogradă şi l-aş vinde
ca să am bani, iar după aceea aş constata că banii nu pot fi mîncaţi, şi nici nu
mai sunt de ajuns să cumpăr alt porc, pentru că tocmai a crescut inflaţia. Deh!,
învîrtelile de pe monitorul Băncii Naţionale nu mai au sustenabilitate şi
stabilitate, cînd ţin de interesele guvernatorului şi ale
clanurilor mafiote. Sau, la fel, cum aş tăia copacul din curte şi l-aş vinde
toamna, iar iarna aş sta în frig, fără să mai am de unde cumpăra, pentru că toţi
vecinii şi-au vîndut copacii, aburiţi de „creşterea economică”.
Aşa că, voi vota atunci cînd, în loc de „creştere economică” se va vorbi de
creşterea nivelului de trai, crearea de locuri de muncă, aducerea salariilor la
nivel european, conservarea resurselor şi valorilor naţionale, programe de
asigurare a viitorului copiilor noştri.
Pînă atunci, merg în Nordul Moldovei, unde bate
ora exactă a ortodoxiei şi culturii neamului românesc, pînă nu o vînd ăştia de
la putere cu mânăstiri cu tot. Prea haotic, prin urmare, extreme de periculos
pentru umanitate, oferind fiecărui individ atîta cît să nu moară, sistemul
capitalist împiedicat în propriile iţe, va dispărea în curînd ca o fantomă
printre crucile ţintirimului. Fie-i şi lui ţărîna uşoară!
Maria Diana Popescu, Agero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu