Pe 10 Mai 1998, la Los Angeles, la ședința de înființare a
Consiliului Româno-American, se propunea președintelui Constantinescu și
Parlamentului, reprezentarea parlamentară a diasporei.
Au urmat ani în care atât la Câmpul Românesc de la Hamilton – Canada, la Primul Forum al Jurnaliștilor de Pretutindeni (București-Bușteni), sau prin materialul “Societatea Românească Globală“, s-a luptat prin cele doua organizații Consiliul Româno-American și apoi prin Consiliul Mondial Român pentru promovarea acestei inițiative la nivelul instituțiilor statului, a clasei politice și a societății civile, încă nepregătită pentru o asemenea idee care părea de neconceput în acele momente.
Pe rând, s-a încercat conștientizarea administrațiilor Constantinescu, Iliescu, a primilor miniștri, a miniștrilor de externe, a altor factori guvernamentali și parlamentari asupra necesității asigurării unei reale reprezentări a întregii societăți românești.
Oameni ca Nicu Popa, Antonie Popescu, Smaranda Livescu, Rodica Bojariu, Daniela Soroș au participat la diverse întâlniri cu astfel de factori politici.
În cele din urmă, indiferent de cine și-a însușit paternitatea inițiativei, s-a ajuns la o formă de reprezentare parlamentară, deși alterată ca principiu.
Au urmat ani în care atât la Câmpul Românesc de la Hamilton – Canada, la Primul Forum al Jurnaliștilor de Pretutindeni (București-Bușteni), sau prin materialul “Societatea Românească Globală“, s-a luptat prin cele doua organizații Consiliul Româno-American și apoi prin Consiliul Mondial Român pentru promovarea acestei inițiative la nivelul instituțiilor statului, a clasei politice și a societății civile, încă nepregătită pentru o asemenea idee care părea de neconceput în acele momente.
Pe rând, s-a încercat conștientizarea administrațiilor Constantinescu, Iliescu, a primilor miniștri, a miniștrilor de externe, a altor factori guvernamentali și parlamentari asupra necesității asigurării unei reale reprezentări a întregii societăți românești.
Oameni ca Nicu Popa, Antonie Popescu, Smaranda Livescu, Rodica Bojariu, Daniela Soroș au participat la diverse întâlniri cu astfel de factori politici.
În cele din urmă, indiferent de cine și-a însușit paternitatea inițiativei, s-a ajuns la o formă de reprezentare parlamentară, deși alterată ca principiu.
Împreuna cu Nicu Popa, am insistat, am dezbătut, iar senatorul Titus Corlățean
a fost deschis propunerilor CMR și a introdus în proiectul de lege
pentru românii de pretutindeni, criterii pentru accelerarea acordării
cetățeniei române pentru basarabeni, dar și înființarea pe lângă
Parlamentul României a unui Consiliu Național al Românilor de
Pretutindeni. Ca o paranteză, prima ediție a acestuia din urmă ar fi
trebuit să se desfășoare anul acesta, pe 30 Noiembrie.
Din proiectul inițial al CMR, a mai rămas o propunere esențială neimplementată, înființarea unui Minister al Diasporei.
Din diverse motive (bănuiesc politice) a fost preferată jumătatea de măsură a unui ineficient și ultra politizat Departament pentru românii de pretutindeni care, în toate guvernările, a acționat mai ales ca instrument de propagandă politică și electorală.
La ultima mea discuție din 2013 cu ministrul de externe, Titus Corlățean mi-a spus că prefera formula unui minister pentru diasporă separat de Ministerul de Externe, așa cum era propurea CMR din programul “Societatea Românească Globală”.
Totuși, din alte considerente s-a ajuns la formula unui departament în cadrul Ministerului de Externe, condus de un ministru secretar de stat (Cristian David – PNL).
Din diverse motive (bănuiesc politice) a fost preferată jumătatea de măsură a unui ineficient și ultra politizat Departament pentru românii de pretutindeni care, în toate guvernările, a acționat mai ales ca instrument de propagandă politică și electorală.
La ultima mea discuție din 2013 cu ministrul de externe, Titus Corlățean mi-a spus că prefera formula unui minister pentru diasporă separat de Ministerul de Externe, așa cum era propurea CMR din programul “Societatea Românească Globală”.
Totuși, din alte considerente s-a ajuns la formula unui departament în cadrul Ministerului de Externe, condus de un ministru secretar de stat (Cristian David – PNL).
Recentele situații apărute cu ocazia votului pentru prezidențiale, au
demonstrat că previziunea CMR privind exacerbarea situațiilor de criză
cu care se va confrunta o diasporă în continuă creștere, au fost
corecte. Tocmai de aceea devine evidentă urgentarea adoptării
inițiativei înființării unui Minister al Diasporei capabil să
administreze și să-și asigure rezolvarea problemelor în creștere ale
unei diaspore în permanentă expansiune.
Iată că, senatorul Mircea Geoană, foarte familiar cu
proiectul CMR “Societatea Românească Globală” încă din perioada când a
ocupat funcția de Ambasador în Statele Unite și apoi de Ministru de
Externe, lansează astăzi în spațiul public ideea înființării acestui
Minister al Diasporei, dar și a unui Consiliu Național care “să lucreze de o manieră transinstituțională și transpartinică “.
În acest fel, după 13-14 ani de la avansarea propunerii de către CMR, există premize ca acest minister să devină realitate.
În proiectul CMR se sublinia ideea ca acest Minister al Diasporei să fie condus de persoane neangajate politic.
Aici, apare diferența față de propunerea lui Mircea Geoană
care se pare că rămâne prizonierul implicării politicului în gestionarea
problemelor românilor de pretutindeni.
Personal, consider că societatea civilă ar trebui să înceapă să se
organizeze și să-și caute personalitățile pe care să le propună la
conducerea acestui posibil minister.
În opinia mea, există astfel de persoane și personalități în întreg spațiul românesc care activează de mult pentru o integrare a întregii societăți românești. Mă gândesc la Eugen Popescu, Dinu Gîndu, Antonie Popescu, George Simion, Pușa Becker, personalități basarabene sau din comunitățile din jurul granițelor, ca să numesc doar câțiva cu care am colaborat în decursul anilor în probleme de larg interes general.
Sigur, mai sunt activiști și prin diverse organizații din diaspora europeană, dar consider că aceștia au o viziune mai limitată, concentrată doar pe anumite realități regionale.
În opinia mea, există astfel de persoane și personalități în întreg spațiul românesc care activează de mult pentru o integrare a întregii societăți românești. Mă gândesc la Eugen Popescu, Dinu Gîndu, Antonie Popescu, George Simion, Pușa Becker, personalități basarabene sau din comunitățile din jurul granițelor, ca să numesc doar câțiva cu care am colaborat în decursul anilor în probleme de larg interes general.
Sigur, mai sunt activiști și prin diverse organizații din diaspora europeană, dar consider că aceștia au o viziune mai limitată, concentrată doar pe anumite realități regionale.
Aș sugera ca primă formă organizatorică un grup de inițiativă creat
în jurul Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni, care, prin
Romanian Global News, are și resursele de comunicare necesare.
Acest grup și-ar putea asuma sarcina de a demara discuții în spațiul public pentru selectarea preliminară a unor persoane capabile să facă parte din conducerea acestui minister și ar putea începe discuții exploratorii în toate mediile politice, solicitând acceptare propunerii senatorului Geoană de înființare a Ministerului Diasporei, cu amendamentele definite mai sus.
Acest grup și-ar putea asuma sarcina de a demara discuții în spațiul public pentru selectarea preliminară a unor persoane capabile să facă parte din conducerea acestui minister și ar putea începe discuții exploratorii în toate mediile politice, solicitând acceptare propunerii senatorului Geoană de înființare a Ministerului Diasporei, cu amendamentele definite mai sus.
Mircea POPESCU
S.U.A.
m.popescu@sbcglobal.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu