Gazeta de
Maramures a facut o descoperire extraordinara. La doar 200 km de Sighet, exista
1.600 de oameni care vorbesc o limba asemanatoare limbii romane din Evul Mediu.
Li se spune “volohi”. Prin anii ’90, au aflat ca, nu foarte departe de ei,
existam noi, alti oameni care vorbesc aceeasi limba. Aceasta, datorita unui
barbat intors din armata, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori,
fixat pe Radio Bucuresti.
S-au refugiat toti la marginea padurii, langa satul ucrainean Poroscovo. Nu stie nimeni cum au ajuns ei acolo, nici macar batranii, asa ca nu stiu nici cine sunt. Ucrainenii ii numesc “tigani albi” si profita de ignoranta lor pentru a le pune in carca orice nelegiuire doresc. Daca ii intrebi, volohii din Poroscovo raspund ca sunt romani, pentru ca, pe cand mergeau cu totii la munca in Kazahstan, pana la destramarea URSS, au aflat ca exista un popor intreg care vorbeste ca ei. Dar pana acum, nu a reusit nici unul sa treaca granita, macar pana in Maramures si inapoi, pentru a le spune celorlalti daca este adevarat ce se spune: ca exista o tara intreaga a romanilor. Mai mult, ei nu au stiut nici macar de celelalte comunitati de romani din dreapta Tisei sau din alte parti ale Ucrainei.
Prizonierii altei lumi
Volohii nu numai ca vorbesc o romana de Ev Mediu, dar si traiesc ca in acele vremuri. Nestiutori de carte, intr-o saracie crunta, cu foarte multi copii si cu o speranta de viata foarte mica. Dupa cum au descoperit si jurnalistii maramureseni, in comunitatea volohilor exista un singur batran, pentru ca restul au murit, din cauza conditiilor extreme de trai si a bolilor. In casele de pamant traiesc chiar si 30 de suflete, astfel ca observatia Gazetei de Maramures este justa: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo detine recordul absolut la natalitate. Pana la lasarea serii, pe ulitele noroioase, nu vezi nici un barbat. Toti sunt la padure. Mai-marele lor e “Laci Biraul”, care spune ca, din tata-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de romani. Dar pana acum nu a vazut niciodata un roman, o harta a tarii noastre, nu a auzit de Bucuresti si nici de Ceausescu. In principiu, e la fel ca restul volohilor, care stiu ca sunt romani si asta le este de ajuns. “Nu stim cum am ajuns in zona. Nu stiu nici batranii cum au ajuns aici. Ai nostri batrani ziceau doar ca suntem romani”, a spus Laci Biraul. Cum nu au biserica si scoala in limba romana, el spune ca toti copiii invata romana din familie. Laci Biraul zice ca fiica lui ar fi interesata sa invete carte, eventual in Romania. Pentru moment, insa, asteapta sa nasca. Nici macar la recensamantul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost inregistrati drept romani. Ei spun ca le-au zis “domnilor cu recensamantul” ca sunt romani, dar, cum nu stiu carte, ei au scris ce-au vrut. O alta dovada ca cei din Poroscovo sunt romani din instinct sunt obiceiurile lor. De Craciun, canta si ei niste colinde vechi, pe care nu-si mai amintesc de unde le stiu. La nunti, canta din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toti sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.
Tapul ispasitor al ucrainenilor
Aceasta comunitate nestiutoare si nestiuta de nimeni pana acum este, la nevoie, tapul ispasitor al ucrainenilor. Refuzand sa le spuna romani, ucrainenii spun ca volohii sau tiganii albi fura lemn, ii agreseaza pe padurari sau sunt niste oameni foarte corupti. Romanii, insa, spun ca multi din ei au ajuns la inchisoare, dupa ce au fost pusi sa citeasca documente pe care nu stiau sa le citeasca, dar in care recunosteau ca au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste marturisiri in schimbul unei bucati de ciocolata, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei. “Mi-i greu, ca al meu sange da inapoi. Cade inapoi si ma doare cand altii isi bat joc de el”, se plange Laci Biraul. Cei care i-au descoperit pe acesti romani uitati de toti invoca niste documente istorice, conform carora prin 1364, in zona Munkacevo, au fost adusi mai multi militari volohi. Tot pe atunci, in zona Poroscovo, s-ar fi infiintat sapte puncte de graniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, romanii de la baza Carpatilor Padurosi ar fi urmasi ai ciobanilor volohi veniti in zona. Ucrainenii, insa, au alte teorii. Recent, un ziar ucrainean a spus ca volohii nu sunt romani, pentru ca asa a decretat o delegatie, care a facut o expeditie stiintifica in zona. Asa ca, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizara, vorbitoare a unui dialect romanesc complicat, care traiesc ca niste tigani. Pana una-alta, romanii, ignorati de neamul din care se trag si de neamul in care traiesc, sunt folositori cand e vorba de inchiderea multor dosare de furt si alte infractiuni de acest gen.
S-au refugiat toti la marginea padurii, langa satul ucrainean Poroscovo. Nu stie nimeni cum au ajuns ei acolo, nici macar batranii, asa ca nu stiu nici cine sunt. Ucrainenii ii numesc “tigani albi” si profita de ignoranta lor pentru a le pune in carca orice nelegiuire doresc. Daca ii intrebi, volohii din Poroscovo raspund ca sunt romani, pentru ca, pe cand mergeau cu totii la munca in Kazahstan, pana la destramarea URSS, au aflat ca exista un popor intreg care vorbeste ca ei. Dar pana acum, nu a reusit nici unul sa treaca granita, macar pana in Maramures si inapoi, pentru a le spune celorlalti daca este adevarat ce se spune: ca exista o tara intreaga a romanilor. Mai mult, ei nu au stiut nici macar de celelalte comunitati de romani din dreapta Tisei sau din alte parti ale Ucrainei.
Prizonierii altei lumi
Volohii nu numai ca vorbesc o romana de Ev Mediu, dar si traiesc ca in acele vremuri. Nestiutori de carte, intr-o saracie crunta, cu foarte multi copii si cu o speranta de viata foarte mica. Dupa cum au descoperit si jurnalistii maramureseni, in comunitatea volohilor exista un singur batran, pentru ca restul au murit, din cauza conditiilor extreme de trai si a bolilor. In casele de pamant traiesc chiar si 30 de suflete, astfel ca observatia Gazetei de Maramures este justa: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo detine recordul absolut la natalitate. Pana la lasarea serii, pe ulitele noroioase, nu vezi nici un barbat. Toti sunt la padure. Mai-marele lor e “Laci Biraul”, care spune ca, din tata-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de romani. Dar pana acum nu a vazut niciodata un roman, o harta a tarii noastre, nu a auzit de Bucuresti si nici de Ceausescu. In principiu, e la fel ca restul volohilor, care stiu ca sunt romani si asta le este de ajuns. “Nu stim cum am ajuns in zona. Nu stiu nici batranii cum au ajuns aici. Ai nostri batrani ziceau doar ca suntem romani”, a spus Laci Biraul. Cum nu au biserica si scoala in limba romana, el spune ca toti copiii invata romana din familie. Laci Biraul zice ca fiica lui ar fi interesata sa invete carte, eventual in Romania. Pentru moment, insa, asteapta sa nasca. Nici macar la recensamantul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost inregistrati drept romani. Ei spun ca le-au zis “domnilor cu recensamantul” ca sunt romani, dar, cum nu stiu carte, ei au scris ce-au vrut. O alta dovada ca cei din Poroscovo sunt romani din instinct sunt obiceiurile lor. De Craciun, canta si ei niste colinde vechi, pe care nu-si mai amintesc de unde le stiu. La nunti, canta din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toti sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.
Tapul ispasitor al ucrainenilor
Aceasta comunitate nestiutoare si nestiuta de nimeni pana acum este, la nevoie, tapul ispasitor al ucrainenilor. Refuzand sa le spuna romani, ucrainenii spun ca volohii sau tiganii albi fura lemn, ii agreseaza pe padurari sau sunt niste oameni foarte corupti. Romanii, insa, spun ca multi din ei au ajuns la inchisoare, dupa ce au fost pusi sa citeasca documente pe care nu stiau sa le citeasca, dar in care recunosteau ca au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste marturisiri in schimbul unei bucati de ciocolata, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei. “Mi-i greu, ca al meu sange da inapoi. Cade inapoi si ma doare cand altii isi bat joc de el”, se plange Laci Biraul. Cei care i-au descoperit pe acesti romani uitati de toti invoca niste documente istorice, conform carora prin 1364, in zona Munkacevo, au fost adusi mai multi militari volohi. Tot pe atunci, in zona Poroscovo, s-ar fi infiintat sapte puncte de graniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, romanii de la baza Carpatilor Padurosi ar fi urmasi ai ciobanilor volohi veniti in zona. Ucrainenii, insa, au alte teorii. Recent, un ziar ucrainean a spus ca volohii nu sunt romani, pentru ca asa a decretat o delegatie, care a facut o expeditie stiintifica in zona. Asa ca, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizara, vorbitoare a unui dialect romanesc complicat, care traiesc ca niste tigani. Pana una-alta, romanii, ignorati de neamul din care se trag si de neamul in care traiesc, sunt folositori cand e vorba de inchiderea multor dosare de furt si alte infractiuni de acest gen.
