joi, 17 ianuarie 2013

Lansare de carte la Toronto

Cenaclul “Grigore Vieru” din Toronto, Canada, va invita la lansarea virtuala a romanului  Singure în faţa sorţii, autor  Stella Enachii. Cartea poate fi vizualizata/procurata la adresa:http://www.lulu.com/shop/stella-enachii/singure-în-faţa-sorţii/paperback/product-20603213.html. Volumul este o izbinda a prozei romanesti moderne. Soarta eroinei e soarta noastra, a tuturor, poate doar ca in context diferit. 

Cu apreciere, 
Maria Tonu 
Moderator, Cenaclul “Grigore Vieru” din Toronto, Canada,

http://www.moldovaontario.com/

luni, 7 ianuarie 2013

Florin Cârlan, preşedintele Fundaţiei Grigore Vieru, din New York - scurt bilant pe 2012 (cu speranta ca va fi citit si de catre ministrul de Externe al Romaniei)

STIMAŢI COMPATRIOŢI,
     În mod intenţionat am aşteptat încheierea anului 2012 pentru a face un mic bilanţ de viaţă, de activitate şi de realizări sau nerealizări.  După cum bine se stie, anul a debutat, pentru noi, în mod tragic:  tânărul de numai 18 ani, Vadim Pisari, a fost împuşcat, în chiar prima zi a anului, de soldaţii ruşi, aflaţi în Transnistria cu misiune "pacificatoare".  Interesantă în acest sens este decizia Kremlinului de a exonera de responsabilitate, deci scoaterea de sub urmărirea penală, a celor care l-au ucis pe Vadim.  La împlinirea unui an de la acest odios act, am luat cunoştinţă de protestul unui singur om, în faţa ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău şi anume Ghenadie Brega.  La locul săvârşirii crimei, câţiva reporteri, familia lui Vadim şi câteva oficialităţi locale.  În rest nimic, aceeaşi stare de indiferenţă, manifestată la toate nivelele!  Un lucru rămîne cert:  VÂNĂTOAREA DE ROMÂNI, ÎN EUROPA, CONTINUĂ!  Începută imediat după ziua marii trădari şi anume 23 august 1944, vânătoarea continuă peste tot, în spaţiul european, mai cu seamă acasă, în special în zonele ocupate.  La câteva săptămâni după incident, bătrânul activist Mihai Dirul, transnistrean, era intervievat de jurnalista Luminiţa Dumbrăveanu la radio Vocea Basarabiei din Chişinău.  În disperare, Mihai Dirul ruga preşedintele României, Traian Băsescu, să-l primească la Cotroceni pentru o scurtă audienţă.  Rezultatul:  Mihai Dirul n-a mai fost chemat la Bucureşti de nimeni, în schimb, acasă, a fost vizitat de mascaţi cu cagule pe faţă, care l-au batut pană când omul n-a mai fost în stare să se deplaseze pe propriile picioare.  Datorită divizării noastre artificiale, indiferenţei manifestată în mai toate ocaziile pe fondul lipsei de dialog social, avem parte de o continuă vânătoare, cu rezultate dintre cele mai tragice.  Voi exemplifica în cele ce urmează, cu un caz în plină derulare, pentru ca problema să fie înţeleasă cât de cât.  Un tânăr, Alexandru Bejan, elev al liceului Lucian Blaga din Tiraspol, este acuzat de autorităţile separatiste de terorism.  Caz înscenat, unde nu terorismul este elementul de bază ci românismul!  Faptul că Alexandru este elevul singurului liceu cu predarea in limba română din Tiraspol constituie vina tânărului şi trebuie inventate cazuri pentru a arăta lumii ce periculoşi sunt românii, indiferent unde s-ar afla aceştia.  Am participat la deschiderea anului şcolar şi m-am convins pe propria piele cum stau lucrurile cu românismul în Transnistria.   Suntem noi, oare, mai fascişti decât cei ce-au întemeiat imperii?  Mă îndoiesc!  Pe 2 septembrie, în Tiraspol, acesta era mobilul sărbătorii ruseşti!
     De îndată ce m-am inapoiat, întâmplarea face ca ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, să aibă întâlnire cu comunitatea românească din New York.  Am prezentat cazul elevului Bejan întregii audienţe, obţinând din partea ministrului promisiunea că se va implica în această situaţie.  Materialele solicitate au fost trimise prin poşta electronică, însă n-am primit nici măcar o confirmare de primire a acestor materiale.  De-aş fi publicat asta înainte de alegerile parlamentare, poate eram acuzat de campanie electorală negativă.  O fac acum, după alegeri, pentru ca românii să stie pentru cine au votat, deoarece, în aceste împrejurări, eu n-am votat şi a fost pentru prima dată, după 1989, când se întâmplă aşa ceva.  Efectiv, n-am avut pentru cine vota într-o stare generală de compromis.  Iar cei treizeci şi ceva la sută, dintre români, care au votat, au fost membri ai haitelor politice.
Să amintesc şi faptul că de la Bucureşti, Moş Craciun n-a mai ajuns anul acesta la elevii scolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană?  De ce să n-o fac, în fond şi la urma urmei, fiindcă lucrurile sunt cât se poate de clare în acest moment:  LA BUCUREŞTI LUPTĂ APRIGĂ PENTRU CIOLANUL POLITIC, DOMNUL TUDOR PANŢÎRU, UN ROMÂN BASARABEAN CU ÎNALTĂ CONŞTIINŢĂ DE NEAM, REFUZĂ CANDIDATURA PENTRU PARLAMENT, ASTA ÎNSEMNÂND EXTRAORDINAR DE MULT, IAR MĂGĂREAŢA SĂ CADĂ PE ADEVĂRAŢII LUPTATORI ŞI ANUME ELEVII ACESTOR ŞCOLI, A CĂROR EXISTENŢĂ ESTE PUSĂ SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII. 
     Vizita mea la liceul Lucian Blaga din Tiraspol a fost marcată drept o vizită pentru exacerbarea sentimentului naţionalist şi nu ca o vizită firească, frăţească, amiabilă.  Aşa a fost raportat de către OSCE-ul cu sediul la Viena, autorităţilor române.  Dar, mai grav este, însă, altceva:  acelaşi OSCE trimite la Chişinău, un material cu caracter sugestiv, din care reiese că şcolile cu predare în limba româna, din Transnistria, mai bine să adopte curicula autorităţilor separatiste, ruseşti, nerecunoscute de nimeni pe planetă.  Cu această ocazie, discutând în cadrul Fundaţiei Grigore Vieru din New York, noua sugestie a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare Europeană, s-a concluzionat că sugestia este total greşită, neavenită şi neprincipială, cu atât mai mult, cu cât din OSCE fac parte şi SUA, unde drepturile identitare sunt respectate cu sfinţenie.  Rugăm pe această cale ca şefa misiunii din Chişinău, respectabila doamnă, Jennifer Brush, să intervină corespunzător pentru clarificarea acestei aberaţii. 
     Ziua Limbii Române a fost sărbătorită corespunzător cam peste tot unde vieţuiesc românii.  Eu am participat la aceasta sarbătoare atât în Căuşeni, la baştina poetului-preot Alexe Mateevici, cât şi la Chişinău, iar un pic mai târziu, la New York, în cadrul Fundaţiei Grigore Vieru, aici primind ajutor substanţial de organizare din partea domnisoarei Tania Fotescu de la Bucureşti.
     Mi se reproşează de către anumite persoane lipsa paşaportului meu moldovenesc şi că nu prea ar trebui "să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala"!  Stimaţi consângeni, trebuie sa vă informez, pe această cale, că eu sunt produsul unei mame din Basarabia Română şi al unui tată oltean, din Caracal.  Conform legilor actuale ale statului moldovean eu am dreptul la cetaţenia moldovenească, tocmai pe baza originii mele.  Pentru cele două femei, respectiv mama şi bunica, prin care eu aparţin, în mod natural şi spaţiului de la stânga Prutului, posed certificate de inmormântare dar nu si de naştere.  Adresându-mă biroului de arhivă din Chişinău, primesc mereu aceleasi gesturi de nu găsim, nu posedăm sau mai bine zis, n-avem voie să-ţi eliberăm nimic.  Eu ştiu că de mic am fost tare incomod pentru multă lume şi in special, din timpul satisfacerii stagiului militar obligatoriu, unde am refuzat ordinul superiorilor de a păzi cozile interminabile zi şi noapte la alimente, moment în care am făcut cunoştinţă cu primul arest din viaţă, motiv pentru care am fost lăsat la vatră mult după leatul meu.  De atunci eu sunt un fel de "reacţionar" şi nu Gică Contra cum se spune prin diverse cercuri.  Da, am fost arestat, interogat, anchetat, condamnat pentru o vină pe care o voi recunoaşte permanent:  VINA DE A IUBI!  Imi iubesc Patria, care-i una singură, fiindcă ţări pot fi multe, imi iubesc Neamul în care am apărut pe lume, iubesc adevărul şi dreptatea, iubesc oamenii şi frumosul!  Sunt de mai bine de treizeci de ani, de la primul arest, într-o bătălie dusă, pe măsura puterilor mele, în stare de dizidenţă.  Principiul de bază în această luptă este "SALUT CE-I BUN, LOVESC NĂPRASNIC ÎN CE-I RĂU, NEDREPT"!  Dacă cineva imi sugerează s-o las mai moale că s-ar putea să mi se reteze capul într-o bună zi, răspunsul meu este:  NU CĂ NU MĂ POT OPRI, CI NU VREAU SĂ MĂ OPRESC!  PREFER SĂ MOR CA SPARTACUS, RÂZÂND DE BESTIILE ACESTEI LUMI, DECÂT SĂ LING FUNDUL ACESTOR BESTII!  Asa că rog pe părintele român din Canada care mi-a atras atenţia asupra cetăţeniei moldoveneşti să nu se mai preocupe cu problema asta, deoarece, după cum se suceşte jucărica, într-o bună zi să nu mai fie nevoie pentru nimeni de această cetăţenie.  Avem multe lucruri de făcut pentru viitorul acestui Neam, asta-i mizilic!  Cum ar fi de exemplu un real Forum al Românilor de Pretutindeni cu sediul în Bucureşti, care să nu fie aservit politicului.  Anul trecut noi, cei din zona New York, am fost reprezentaţi la FRP-ul politic din Bucureşti de o molie care spune că românii au venit în 1918 în Basarabia cu ciomagul, iar ruşii în 1944 cu Sfânta Biblie.  Anul acesta nici nu ştiu cine a fost invitat la Bucureşti, că din Transnistria n-a fost nimeni, iar tinerii cu mare potenţial pentru viitorul nostru, din Bucureşti, au aflat de acest FRP, după încheierea lucrărilor.
     Cred că este timpul să mă opresc un pic asupra unui caz de demnitate naţională, cum nu întâlnim la tot pasul în lumea contemporană şi anume cazul profesorului de geografie Victor Cravcenco din Bălţi.  Domnule profesor, salutăm din partea aceasta de lume, curajul, verticalitatea şi demnitatea ce vă sunt atât de proprii.  Aşa se cuvine să procedăm cu toţii, exact cum aţi procedat dumneavoastră când a ajuns cuţitul la os, când n-aţi mai putut îndura umilinţele venite din partea tinerilor ruşi cărora le-ati fost dascăl.  Si foarte urât din partea lui Vova Filat care a demonstrat pentru a nu ştiu câta oară slugărnicia faţă de Vova Putin, îndepărtându-vă de la catedra unde aţi funcţionat toată viaţa.  Domnule profesor Cravcenco, nu vă temeţi:  NOI SUNTEM ALĂTURI DE DUMNEAVOASTRĂ FIINDCĂ MAI EXISTĂM CA POPOR TOCMAI DATORITĂ CELOR CU SIMŢUL CONŞTIINŢEI DE NEAM, DE PATRIE, DE LIMBA, DE ISTORIE ASUMATĂ ŞI DE CULTURĂ.
     Nu cu multă vreme în urmă medicul Cristian Răchitan din New York a vizitat Chişinăul.  Salutăm gestul nobil făcut de domnul Răchitan şi sugerăm celor cu suflet românesc să facă acelaşi lucru, în măsura posibilităţilor.  Aş dori să fac, totuşi, o mică intervenţie în legătură cu subiectele abordate de distinsul oaspete.  Am înţeles că dumnealui ar şti poziţia Departamentului de Stat al SUA, faţă de problema transnistreană, mai pe scurt că ne este sugerat să abandonăm Transnistria, deoarece altfel nu vom mai fi niciodată in Europa şi vom fi divizaţi pe veci.  Noi nu am auzit niciodată de aşa poziţie din partea SUA, atât la nivel oficial cât şi mai puţin oficial.  Eu, personal, voi avea o discuţie cu distinsul nostru medic, pentru a clarifica mai bine treaba.  Tot aici aş dori să scot în evidenţă contribuţia substanţială adusă de Fundaţia Iuliu Maniu, din SUA, la lupta purtată zi de zi, de românii de pretutindeni, pentru cauza naţională, prin presedintele ei, domnul Justin Liuba.  Fundaţia Grigore Vieru mulţumeşte pentru susţinere!  Se discută la nivel local ca pentru anul 2013, congresul Societaţii Dacia Revival, cu sediul în New York, să se desfăşoare la Chişinău.   Unul din reprezentanţii de bază ai comunităţii româneşti din SUA este profesorul Romulus Ioniţă.  Dumnealui a adus o contribuţie însemnată la desfăşurarea activităţilor în cadrul Fundaţiei Grigore Vieru, prin cumpărarea, din fonduri personale, a unui laptop şi a unei imprimante.  De asemenea, domnul profesor se află cu sufletul alaturi de fraţii din Bucovina şi Basarabia prin diverse proiecte.  Mulţumiri şi la adresa acestui inimos român, remarcat în lupta pentru cauza naţională, din fragedă tinereţe!
     Despre sierraleonezul, devenit român basarabean prin naturalizare, John Onoje, nu cred că este cazul să facem prea multă prezentare, deoarece John a devenit popular pe ambele maluri de Prut, ca o adevărată fiinţă umană ce luptă pentru dreptate şi adevăr.  Cu prilejul Craciunului a fost invitat de prieteni la Bucureşti, invitaţie primită de John cu toată dragostea.  Seara, cu un grup de prieteni, a încercat să vadă cum se distrează românii prin discoteci şi cluburi.  Marea i-a fost constatarea lui John că la discoteca "REVENGE" de pe strada Şelari i-a fost refuzată intrarea pe motiv că este negru şi deranjează prin asta.  S-a considerat discriminat, pe bună dreptate şi mi-a comunicat aceasta ştire cu multă tristeţe în suflet.  Realitatea este că în viaţă o uşă se închide iar alta se deschide!  La discoteca "Cuba", tot în acelaşi Bucureşti, nimeni n-a avut nimic împotriva lui John, ba din contră toată lumea a fost drăguţă şi primitoare aşa cum se stie că este, de obicei, românul.  BILĂ NEAGRĂ PENTRU "REVENGE"!
     A venit şi rândul bisericii ortodoxe, mai ales prin prisma ultimelor acte necugetate, venite de la biserica aservită Kremlinului.  Parcă intenţionat se doreşte defăimarea bisericii noastre, apărătoarea Patriei şi a Neamului.  Preoţii din Bălţi şi Făleşti au ţinut să blesteme public cu lepra lui Ghileza, strangularea lui Iuda şi îngerul Domnului cu sabia scoasă pentru toţi cei care au sărbătorit Craciunul pe 25 Decembrie.  De ce faceţi asta, domnilor trădători?  Nu-i de ajuns că duceţi poporul spre robia din care se străduieşte să iasă?  Aţi primit ordin de la Moscova, nu-i asa?  De la Vova Putin şi seful vostru direct căruia lumea îi zice preafericit!  După cum vedeţi, pentru cei doi eu am formula mea originală, binemeritată şi anume Vova, refăcătorul de imperiu, în cazul lui Putin şi preacuceritorul de teritorii în cazul patriarhului roşu.  Teminaţi dragi trădători în sutană că locul vostru este tot în iad pentru motivul trădarii, fiindcă vom fi judecaţi cu neamul nostru iar voi, în ciuda sutanelor, cu ce neam veti fi judecaţi, că din neamul rusesc nu faceţi parte?  Poate ca prin strategia asta ati speriat doua, trei persoane şi de frică vă vor asculta, insă v-aţi facut, din nou de râsul lumii care n-a văzut şi auzit aşa ceva nici la sectele, nerecunoscute de lege.  Aceasta-i adevărul despre Rusia, mama voastră!      
     Şi în final, pentru că unda generală a acestei sinteze este vânătoarea de români, vă rog să-mi permiteţi să citez, poate cele mai sugestive versuri contemporane la acest subiect, versuri ce s-ar cuveni a încuraja poporul hăituit, hărţuit, zilnic ameninţat:
     "Dacă ei la moarte vor să ni-i condamne,
       Tu, pe fraţii noştri, apără-ni-i, Doamne!"
 
     La mai multă lumină, la mai multă dreptate, la mai mult adevăr, care-i unic şi nenegociabil!
 
     Vă cuprinde, cu gândul cel mai curat românesc, al dumneavoastră consângean,
     Florin Cârlan,
     Preşedintele Fundaţiei Grigore Vieru, din New York,
     Început de an, 2013